EXPOZIȚII în cadrul festivalului Ars SACRA

12 – 20 septembrie 2026

Vernisajele expozițiilor vor avea loc în funcție de locație și programul întregului proiect.

Expozițiile pot fi vizitate conform programului fiecărei biserici și locații participante în proiect și până la data menționată la descrierea fiecăreia. De asemenea la datele și orele incluse în subprogramul Ziua Bisericilor Deschise (12 septembrie 2026, orele 10-13 și 15-19).

La cerere, mai ales pentru grupuri organizate și cu programare expozițiile și bisericile pot fi, de asemenea vizitate

Expozițiile programate pentru anul 2026

Sala CIT – Primăria Municipiului Sibiu

Boros Erzsébet – Casete pictate

Biserica Reformată Calvină din Sibiu

Sacralitatea în arta modernă

Biserica romano catolică Sf. Treime

Repere vizuale ale comunității catolice sibiene pe drumul credinței

Biserica Evanghelică Sf. Ioan / Johanniskirche

Bisericile fortificate: patrimoniu cu viitor

Expozițiile pot fi vizitate în cadrul programelor culturale ale festivalului Ars SACRA și conform programului fiecărei biserici și locații participante în proiect. De asemenea la datele și orele incluse în subprogramul Zilele Bisericilor Deschise. Nu în ultimul rând la cerere, mai ales pentru grupuri organizate și cu programare, în prealabil.

Boros Erzsébet – Casete pictate

Sala CIT – Primăria Municipiului Sibiu (intrare din Piața Mare). Vernisaj: 12 septembrie 2026, ora: 14,00

Pe Erzsébet Boros publicul o cunoaște mai ales ca interpretă de cântece populare, deși, pe lângă cântat ea activează în numeroase ramuri ale artizanatului popular și creează în liniște. Una dintre aceste ramuri ale artizanatului popular este pictura pe mobilă, domeniu în care excelează de 11 ani și în care se perfecționează continuu, învățând și colecționând. Pentru a putea practica pictura pe mobilier la cel mai înalt nivel, în anul 2021 s-a înscris la specializarea de restaurator a Universității de Arte din Cluj-Napoca, unde a susținut cu succes examenul de stat în 2024, învățând metodele vechilor tehnici de pictură și utilizarea materialelor tradiționale de odinioară.

Lajos Kelemen, unul dintre remarcabilii noștri istorici de artă subliniază într-unul dintre studiile sale: „colectarea casetelor care decorează tavanele și galeriile bisericilor nu este doar o chestiune de merit, ci o datorie. Oricine îndeplinește această frumoasă sarcină aduce un serviciu de valoare eternă istoriei artei noastre”. Erzsébet Boros nu s-a angajat neapărat să îndeplinească această misiune, ci mai degrabă să adune o selecție din diferite biserici și să le picteze ea însăși într-un stil personal. Putem constata că a folosit un material bogat atât în culori, cât și în varietatea modelelor.

În cadrul expoziției putem admira casete și panouri provenite din tavane casetate, unele mai frumoase decât altele. Când Boros Erzsébet a decis să preia operele marilor pictori-tâmplari și să le recreeze cu propriile sale trăsături stilistice, ea a ținut cont, de fapt de textul alarmist al arhitectului și artistului László Debreczeni, datat 31 ianuarie 1928: „Trebuie să ne apărăm cultura străveche și operele strămoșilor noștri de la dispariție. Nouă, aici în Transilvania nu ne poate fi indiferent faptul că totul se va pierde, dacă vrem să demonstrăm vechimea culturii noastre pe acest pământ. Printre valorile noastre pe cale de dispariție se numără și tavanele pictate ale bisericilor, precum și mobilierul pictat. Cuvântul sumbru al timpului ne poruncește să ridicăm mâinile, să ne concentrăm voința asupra lui și să punem capăt distrugerii, dacă ne pasă măcar puțin de viitorul nostru”. Această descriere a fost ascultată de doamna Boros Erzsébet. Este nevoie de puțină bunăvoință, multă cercetare și dragoste pentru artă pentru ca Transilvania să se poată mândri cu astfel de creații vechi/noi.

Culorile folosite în decorațiuni sunt variate și vesele la Erzsébet. Aceste modele, care reflectă influența renascentistă și încântă ochiul și sufletul, aduc veselie în viața noastră. Consider că este corectă afirmația potrivit căreia am fi mult mai săraci fără opera artistei Boros Erzsébet. Să păstrăm cu dragoste și grijă aceste creații în inimile noastre, întrucât, prin opera sa, Erzsébet Boros ne-a adus aici, ca prin magie, creațiile artistice ale pictorilor noștri.

Sacralitate în arta contemporană III.

Trăim o epocă tensionată între aparent și profund, între pierderea reperelor spirituale și dorința de regăsire a unui sens superior al existenței. În acest context fragil și confuz, în care valorile par a se estompa sub presiunea superficialului, arta se dovedește a fi, din nou, un spațiu al întoarcerii către esență. Tema sacralității, reluată astăzi cu o nouă sensibilitate, nu mai ține exclusiv de liturgic sau de reprezentarea dogmatică a transcendenței, ci devine un teritoriu de reflecție profundă, o căutare a unei lumi invizibile, dar trăite lăuntric.

Sacrul – acel tărâm care scapă expresiei directe, dar pe care sufletul îl recunoaște prin vibrație – se insinuează în formele artei ca un semn discret, dar mereu prezent și profund, al legăturii noastre cu Înaltul. Nu este vorba doar despre teme religioase, ci despre o anumită tensiune a privirii și a expresiei artistice, nu despre ilustrarea sacrului, ci mai degrabă deschiderea către el, invitând privitorul să participe la o experiență de cunoaștere interioară, la o posibilă regăsire a dimensiunii spirituale pierdute sau neglijate.

În lucrările artiștilor reuniți în această expoziție, sacralitatea este abordată în registre diverse: uneori discretă, sublimată într-un gest, o lumină, o prezență difuză; alteori puternic simbolică, marcând cu claritate contactul cu o altă realitate. Arta devine astfel un act de meditație și o formă de rezistență spirituală, iar artistul pare a fi un martor al nevăzutului, un intermediar între lumi. Expoziția nu oferă răspunsuri, ci propune întrebări esențiale: Cine suntem? Ce căutăm? Ce mai înseamnă sacrul astăzi? Poate fi imaginea o rugăciune?

Lucrările prezentate în spațiul imaculat al Bisericii reformate ne invită să recunoaștem sau poate doar să intuim, acea prezență tainică ce continuă să inspire, să vindece și să înalțe atât artistul, cât și privitorul.

Dr. Iulia Mesea